Te urăsc, A.

  Nu ştiu când s-a dezvoltat în mine această ură încredibilă faţă de tine, A. Poate că a fost ieri, la Halloween când te-am lăsat să-ţi laşi amprentele sângerii pe cămaşa mea.
Te urăsc.
Vreau să nu mă cunoşti, să nu mă ştii, să mă laşi să putrezesc în fundul unui ocean, decât să mă aştepţi într-un colţ tăcut. Urăsc când faci şi asta.
 Şi te urăsc fiindcă m-ai făcut să-ţi ador zâmbetul şters, zâmbetul ăla ce mă face să putrezesc.
Te urăsc.
Iar când o să scap de tine, parazit al inimii mele, o să ştiu că nu te-am iubit niciodată.

                                                                    Abracadabra